Scrisoarea unui părinte către copiii lui
2 octombrie 2022
Dacă într-o zi mă veți vedea bătrân, dacă mă murdăresc când mănânc și nu pot să mă îmbrac... aveți răbdare, amintiți-vă timpul pe care l-am petrecut învățându-vă.
Dacă atunci când vorbesc cu voi repet mereu aceleași lucruri, nu mă întrerupeți... ascultați-mă, când erați mici trebuia să vă spun aceeași poveste, în fiecare seară până adormeați.
Atunci când nu vreau să mă spăl, nu mă învinovățiți și să nu vă fie rușine... amintiți-vă când a trebuit să fug după fiecare din voi inventând scuze pentru că nu voiați să faceți baie.
Atunci când îmi vedeți ignoranța față de noile tehnologii, dați-mi timpul necesar și nu vă uitați la mine cu acel zâmbet ironic, pentru că eu am avut toată răbdarea să vă învăț abecedarul.
Atunci când la un moment dat nu-mi amintesc sau îmi pierd șirul gândurilor... acordați-mi timpul necesar să-mi amintesc și dacă nu pot, nu vă enervați: cel mai important lucru nu este ceea ce spun, ci nevoia mea să fiu cu voi și să mă ascultați.
Atunci când picioarele mele obosite nu-mi permit să țin pasul cu voi, nu mă tratați ca pe o povară, ci veniți spre mine cu mâinile voastre puternice la fel cum am făcut eu cu voi când ați făcut primii pași.
Atunci când spun că mi-aș dori să fiu mort... nu fiți supărați, într-o zi veți înțelege ce mă face să spun asta. Încercați să înțelegeți că la vârsta mea nu trăiești, ci supraviețuiești.
Într-o zi veți descoperi că, în ciuda greșelilor mele, mereu mi-am dorit tot ce e mai bun pentru voi și am încercat să vă deschid calea. Dați-mi puțin din timpul vostru, dați-mi puțin din răbdarea voastră, dați-mi un umăr să-mi sprijini capul în același mod în care am făcut-o pentru voi.
Ajutați-mă să merg, ajutați-mă să-mi termin zilele cu dragoste și răbdare și, în schimb, vă voi oferi un zâmbet și iubirea imensă pe care am avut-o întotdeauna pentru voi.
Vă iubesc, copiii mei!
Vezi alte noutăți
Un număr tot mai mare dintre beneficiarii cantinei sociale aleg să se implice în mod voluntar în activitățile zilnice de întreținere a spațiului.
Duminică, 4 mai a.c., rezidenții „Casei Frențiu” au avut ocazia de a-și exercita dreptul la vot cu ajutorul unei urne mobile, deplasată special pentru alegerile locale și cele prezidențiale.
La cantina socială a Asociației Caritas Eparhial Oradea, considerăm că vocea beneficiarilor este esențială pentru buna funcționare a serviciului. De aceea, ne consultăm permanent cu ei, chiar și în ceea ce privește meniul zilnic, pentru a ne asigura că preparatele răspund nevoilor reale, atât din punct de vedere nutrițional, dar și din prisma problemelor de sănătate pe care aceștia le au. Avem 30 de persoane zilnic, la masă. O media anuală ne arată că pragul cantinei sociale ne este trecut de 80 de persoane distincte care devin beneficiari acestui serviciu. Oameni de care suntem alături pe tot parcursul anului, oameni cărora încercăm să le îndulcim zilele, sărbătorindu-le aniversările. Prin existența dușurilor sociale, oferim mai mult decât posibilitatea efectuării igienei corporale; oferim posibilitatea recăpătării unui strop din demnitatea pierdută în haosul vieții de pe stradă. Curățenia personală devine astfel o punte spre redobândirea încrederii în sine și a sentimentului de apartenență la societate. Fiind un serviciu licențiat, respectăm cerințele legale, care impun nu doar aplicarea chestionarelor de satisfacție ci și prezența cutiei pentru sesizări și reclamații. Ne bucurăm de fiecare dată când beneficiarii semnează procesul verbal aferent verificării acestei cutii care, în cele mai multe cazuri, reflectă lipsa de reclamații – o dovadă a colaborării și comunicării deschise dintre personalul cantinei sociale și cei în slujba cărora ne aflăm: oameni ai străzii, oameni rămași ai nimănui. Consilierea socială, îndrumarea și sprijinul pentru întocmirea diverselor dosare de care acești oameni au nevoie au un efect pozitiv asupra vieții de zi cu zi. Le mulțumim beneficiarilor pentru felul direct, sincer și spontan în care ne împărtășesc orice doleanță. Această deschidere este prețioasă pentru noi și ne asumăm responsabilitatea de a ține cont de ceea ce exprimă, căutând cele mai potrivite răspunsuri la nevoile lor reale. Ei știu că pot apela la noi, iar noi știm că împreună putem să căutăm soluții care să le facă viața mai suportabilă, mai sigură și, mai ales, mai demnă. Teodora BODA Asistent social principal