Rugăciunea, dialog cu Dumnezeu
16 decembrie 2022
Propunerea noastră este aceea de a se spune rugăciunea înainte de prânz sau înainte de cină, atunci când toţi membrii familiei sunt împreună. Adunaţi în jurul mesei, se aprinde o lumânare, în timpul unei săptămâni se aprinde aceeaşi lumânare; acesta este gestul care spune că a început rugăciunea: lumina indică o prezenţă invizibilă, dar reală, oaspetele atât aşteptat de noi, Isus, care este mereu prezent atunci când doi sau trei sunt adunaţi în numele lui.
Lumânarea aprinsă va fi pusă în mijlocul mesei în aşa fel încât toţi să o poată vedea cum arde şi, împreună, vor face semnul crucii, se va citi textul biblic şi meditaţia care urmează (reflecţia), rugăciunea „Tatăl nostru” şi încheierea.
În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Spiritului Sfânt. Amin.
Text biblic
Din Epistola lui Iacob: “De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri. Prea desfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu”. (IV, 1-4)
Reflectăm
Cuvintele dure ale apostolului ne rănesc: de câte ori nu am crezut că rugăciunea este un fel de baghetă magică pe care la prima ineficienţă am pus-o repede deoparte? În loc să ne ajute să obţinem tot ceea ce voim, rugăciunea ne învaţă să cerem şi să dorim în mod corect. Nu tot la fel sunt învăţaţi şi copiii mici: “Spune: te rog?” Nu cumva noi adulţii această curtoazie o uităm adeseori?
Tatăl nostru...
Mulţumim, Doamne, pentru această zi; mulţumim, pentru cine ne stă alături: mulţumim pentru cine l-am întâlnit; mulţumim pentru cine ne va surâde; mulţumim şi pentru cine nu va fi gentil cu noi; mulţumim pentru prezenţa Ta în vieţile noastre. Amin.
Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Spiritul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie. Amin.
Lumânarea aprinsă va fi pusă în mijlocul mesei în aşa fel încât toţi să o poată vedea cum arde şi, împreună, vor face semnul crucii, se va citi textul biblic şi meditaţia care urmează (reflecţia), rugăciunea „Tatăl nostru” şi încheierea.
Vineri, 16 decembrie 2022
În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Spiritului Sfânt. Amin.
Text biblic
Din Epistola lui Iacob: “De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri. Prea desfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu”. (IV, 1-4)
Reflectăm
Cuvintele dure ale apostolului ne rănesc: de câte ori nu am crezut că rugăciunea este un fel de baghetă magică pe care la prima ineficienţă am pus-o repede deoparte? În loc să ne ajute să obţinem tot ceea ce voim, rugăciunea ne învaţă să cerem şi să dorim în mod corect. Nu tot la fel sunt învăţaţi şi copiii mici: “Spune: te rog?” Nu cumva noi adulţii această curtoazie o uităm adeseori?
Tatăl nostru...
Mulţumim, Doamne, pentru această zi; mulţumim, pentru cine ne stă alături: mulţumim pentru cine l-am întâlnit; mulţumim pentru cine ne va surâde; mulţumim şi pentru cine nu va fi gentil cu noi; mulţumim pentru prezenţa Ta în vieţile noastre. Amin.
Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Spiritul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie. Amin.