Rugăciunea, dialog cu Dumnezeu
6 decembrie 2024
Propunerea noastră este aceea de a se spune rugăciunea înainte de prânz sau înainte de cină, atunci când toţi membrii familiei sunt împreună. Adunaţi în jurul mesei, se aprinde o lumânare, în timpul unei săptămâni se aprinde aceeaşi lumânare; acesta este gestul care spune că a început rugăciunea: lumina indică o prezenţă invizibilă, dar reală, oaspetele atât aşteptat de noi, Isus, care este mereu prezent atunci când doi sau trei sunt adunaţi în numele lui.
Lumânarea aprinsă va fi pusă în mijlocul mesei în aşa fel încât toţi să o poată vedea cum arde şi, împreună, vor face semnul crucii, se va citi textul biblic şi meditaţia care urmează (reflecţia), rugăciunea „Tatăl nostru” şi încheierea.
Vineri, 6 decembrie 2024
În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Spiritului Sfânt. Amin.
Text biblic:
Din Evanghelia lui Ioan: „Deci după ce au prânzit, a zis Isus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El I-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei. Isus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Isus lui: Păstoreşte oile Mele. Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Isus i-a zis: Paşte oile Mele. Adevărat, adevărat zic ţie: Dacă erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale şi altul te va încinge şi te va duce unde nu voieşti. Iar aceasta a zis-o, însemnând cu ce fel de moarte va preamări pe Dumnezeu. Şi spunând aceasta, i-a zis: Urmează Mie” (21 15-19)
Reflectăm:
În acest dialog dintre Isus și Petru există o invitație care ne provoacă profund: „Mă iubești?” Este o întrebare simplă, directă, care pare să răsune aproape ca o șoaptă. La fel ca Petru, ne putem simți fragili sau incapabili, dar tocmai în această fragilitate Isus își întinde mâna spre noi, cerându-ne doar iubirea. Petru nu are nimic de dovedit; chiar și după căderile sale, Maestrul îi cere doar să îi iubească și să aibă grijă de ceilalți. Și astfel, în fiecare zi, suntem chemați la această iubire umilă și concretă, mai ales în gesturi mici și ascunse. Sfântul Nicolae, pe care îl sărbătorim astăzi, este un exemplu pentru noi: el a dat totul pentru alții, recunoscând valoarea serviciului tăcut și sincer. Generozitatea sa, ascunsă și profundă, este un model al modului în care iubirea noastră poate transforma viețile din jurul nostru, asemenea unei semințe care, căzând, dă naștere la ceva nou și surprinzător. Fie ca inimile noastre să fie deschise pentru a răspunde, fără teamă, la acel „Mă iubești?” pe care Dumnezeu ni-l repetă în fiecare zi.
Tatăl nostru...
O, Maria, Mama iubirii, fă ca inimile noastre să fie capabile să primească și să dăruiască așa cum a făcut Sfântul Nicolae. Îndrumă-ne să răspundem Domnului cu toată dragostea de care suntem în stare. Amin.
Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Spiritul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie. Amin.