Propunerea noastră este aceea de a se spune rugăciunea înainte de prânz sau înainte de cină, atunci când toţi membrii familiei sunt împreună. Adunaţi în jurul mesei, se aprinde o lumânare, în timpul unei săptămâni se aprinde aceeaşi lumânare; acesta este gestul care spune că a început rugăciunea: lumina indică o prezenţă invizibilă, dar reală, oaspetele atât aşteptat de noi, Isus, care este mereu prezent atunci când doi sau trei sunt adunaţi în numele lui.

În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Spiritului Sfânt. Amin.

Text biblic:
Din Evanghelia lui Matei: „Isus a zis: Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.” (1I, 28-30)

Reflectăm:
Cât de des ne simțim împovărați de greutatea grijilor noastre, de ritmul frenetic, de îndatoririle care ne apasă? Isus ne cheamă astăzi să încetinim și să venim la El, să ne oprim și să punem toată greutatea care ne apasă în mâinile Sale. Este ca și cum Isus ne-ar spune: „Știu ce porți pe umeri, cât de mult doare. Vino, lasă-mă pe mine să o fac”. Imaginea acestui jug blând și ușor ne poate părea ciudată, dar să ne gândim la ea: jugul este menit să fie purtat împreună. Atunci când mergem în pas cu Isus, nu suntem niciodată singuri. El este cel care trage povara cu noi, cel care face drumul mai puțin obositor. Isus nu ne ia responsabilitățile, ci le ușurează cu prezența sa alături de noi. În acest Advent, suntem chemați să facem un pas de încredere: să ne încredințăm, lăsând în mâinile Domnului greutatea necazurilor noastre, a greșelilor noastre. El ne transformă, ne face noi.


Tatăl nostru...

Maria, Mama noastră, tu care ai știut să accepți povara vieții cu smerenie și blândețe, învață-ne să ne încredem în Fiul tău. Intercede pentru noi, ca să învățăm să mergem cu El, liberi și în pace. Amin.