Despre poluarea relațiilor și amăgirea sufletelor
1 iulie 2024
Recunoștința, datoria cea mai mare
„Măgarul drept mulțumire lovește cu piciorul pe cel care îl scarpină”
Recunoștința aduce o pace liniștitoare și așa cum este spiritul acestei pagini militez pentru normalitatea care ne face să înțelegem cauza dorului provocat de pierderea Paradisului și a condiției naturale a omului.
Cu toții cunoaștem sau ne-am întâlnit cu diferite cazuri de nerecunoștință. Există un proverb „nici câinele nu mușcă mâna care-l hrănește”, omul turbat din cauza frustrărilor sfâșie în multe situații mâna care îl hrănește. Mulți am oferit un sprijin care a schimbat (în bine) viața cuiva, primind în schimb răceală și o atitudine răutăcioasă, ostilă, morocănoasă sau ursuză. Nerecunoscătorul scuipă în farfuria din care a mâncat. Reacția binefăcătorului poate să fie una de descumpănire, de gust amar pentru un ajutor oferit spontan cu bună-credință sau din convingere sau printr-o solicitare expresă a beneficiarului. Aceasta poate reduce entuziasmul sau disponibilitatea binefăcătorului de a-și manifesta buna-credință sau altruismul și în alte situații. Și uite cum găsim și un răspuns la dilema „de ce este lumea atât de rea?”… și pentru că se sparge oglinda când ne uităm în ea și credem că suntem cei mai minunați. În lume există interdependență și o anumită ciclicitate a lucrurilor și ar trebui să ne readucem mereu aminte de aceste lucruri.
La baza acestui sentiment negativ al nerecunoștinței se află dragostea pentru propria preamărire, narcisismul și din nou invidia. Se întâmplă deseori ca unul din motive să fie și calitatea îndoielnică și mintea „subțiată” a unor persoane. Alte cauze sunt proasta educație. Persoanele nesigure pe sine și cu un scăzut nivel de autostimă (pe care nu o conștientizează, având impresia superiorității) au dificultăți în a mulțumi. Pe invidios binefacerile (chiar în cazul său) îl irită sau chiar mânie împotriva binefăcătorului. Persoanele care au tendința de a fi nerecunoscătoare sunt caracterizate de un sens excesiv de autostimă, aroganță, vanitate și o nevoie, greu de stăvilit, de admirație și aprobare. Nerecunoștința mai poate fi cunoscută și sub numele de sindromul beneficiarului ranchiunos.
O altă abordare a celor care suferă de egolatrie și nesimțire este că li se cuvin lucruri, ori ceea ce ni se cuvine este doar ceea ce obținem prin sacrificiu. Abordarea frecvent întâlnită este „nu datorez nimănui nimic!”, uitând că mereu cineva te motivează să obții ceva.
Gratitudinea este greu de cultivat, chiar dacă proiectează de departe frumusețea de caracter a unei persoane. Viciile ne infectează sufletele și egoismul ne inundă existența. Cei care se autopreamăresc își varsă (elimină în sens figurat prin esofag și pe gură) conținutul pe care l-au asimilat prin răutate și aroganță.
Dintr-o abordare spirituală uitarea sau ignorarea binefăcătorului este asemănată cu o boală a sufletului. Doar unul din zece leproși vindecați de Hristos a avut sufletul sensibil după ce a fost tămăduit să vină și să mulțumească, ceilalți au rămas betegi prin uitarea binefăcătorului. A mulțumi pentru binele primit poate echivala cu o rugăciune, nu doar cu un act de respect și de bun-simț. Din păcate si noi suntem la fel ca cei nouă, nu suntem mulțumiți niciodată cu ceea ce Dumnezeu ne trimite, si mai ales nu-I mulțumim.
Nerecunoștința poate fi înlăturată doar de oamenii care află forța spiritului și a gândirii obiective, detașate de pasiuni. Să redescoperim estetica limbajului, gustul demnității de oameni și valoarea expresiei simbolice. Este indicat să acționăm recuperând dimensiunea bunătății, a eleganței, a recunoștinței, îmbogățind astfel relațiile umane.
George BOLOGAN / Jun 29, 2024
Vezi alte noutăți
Un număr tot mai mare dintre beneficiarii cantinei sociale aleg să se implice în mod voluntar în activitățile zilnice de întreținere a spațiului.
Duminică, 4 mai a.c., rezidenții „Casei Frențiu” au avut ocazia de a-și exercita dreptul la vot cu ajutorul unei urne mobile, deplasată special pentru alegerile locale și cele prezidențiale.
La cantina socială a Asociației Caritas Eparhial Oradea, considerăm că vocea beneficiarilor este esențială pentru buna funcționare a serviciului. De aceea, ne consultăm permanent cu ei, chiar și în ceea ce privește meniul zilnic, pentru a ne asigura că preparatele răspund nevoilor reale, atât din punct de vedere nutrițional, dar și din prisma problemelor de sănătate pe care aceștia le au. Avem 30 de persoane zilnic, la masă. O media anuală ne arată că pragul cantinei sociale ne este trecut de 80 de persoane distincte care devin beneficiari acestui serviciu. Oameni de care suntem alături pe tot parcursul anului, oameni cărora încercăm să le îndulcim zilele, sărbătorindu-le aniversările. Prin existența dușurilor sociale, oferim mai mult decât posibilitatea efectuării igienei corporale; oferim posibilitatea recăpătării unui strop din demnitatea pierdută în haosul vieții de pe stradă. Curățenia personală devine astfel o punte spre redobândirea încrederii în sine și a sentimentului de apartenență la societate. Fiind un serviciu licențiat, respectăm cerințele legale, care impun nu doar aplicarea chestionarelor de satisfacție ci și prezența cutiei pentru sesizări și reclamații. Ne bucurăm de fiecare dată când beneficiarii semnează procesul verbal aferent verificării acestei cutii care, în cele mai multe cazuri, reflectă lipsa de reclamații – o dovadă a colaborării și comunicării deschise dintre personalul cantinei sociale și cei în slujba cărora ne aflăm: oameni ai străzii, oameni rămași ai nimănui. Consilierea socială, îndrumarea și sprijinul pentru întocmirea diverselor dosare de care acești oameni au nevoie au un efect pozitiv asupra vieții de zi cu zi. Le mulțumim beneficiarilor pentru felul direct, sincer și spontan în care ne împărtășesc orice doleanță. Această deschidere este prețioasă pentru noi și ne asumăm responsabilitatea de a ține cont de ceea ce exprimă, căutând cele mai potrivite răspunsuri la nevoile lor reale. Ei știu că pot apela la noi, iar noi știm că împreună putem să căutăm soluții care să le facă viața mai suportabilă, mai sigură și, mai ales, mai demnă. Teodora BODA Asistent social principal