Ucraina, un an fără pace

27 februarie 2023

Evenimentul cu tema: Ucraina, un an fără pace, planificat inițial în Piața Unirii, din cauza condițiilor meteo nefavorabile s-a desfășurat în Catedrala ”Sfântul Nicolae”, în ziua de 24 februarie 2023, ora 17.00.

Evenimentul, planificat ca un moment de reflecție și rugăciune pentru pace și dreptate pentru victimele războiului, a fost organizat de Confederația Caritas România împreună cu Caritas Eparhial Oradea și Caritas Catolica Oradea.

Au fost prezenți peste 200 de participanți: beneficiarii centrelor Caritas pentru refugiați; alți membri ai comunității ucrainene locale; angajații și voluntarii Caritas; reprezentanți ai bisericilor din localitate, autorități locale și alte persoane interesate de acest eveniment. Alături de noi au fost și PSS László Böcskei, episcop romano-catolic de Oradea; Pr. Mihai Vătămănelu, vicar general al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea; Thomas Hackl, director Program Național pentru Situații de Urgență la Confederația Caritas România; Antonia Nica, viceprimar, Emilian Pavel, subprefect și, PSS Virgil Bercea, prin ZOOM, din Țara Sfântă.

Celelalte centre Caritas pentru refugiații din Ucraina: Satu Mare, Sighetul Marmației, Baia Mare, București și Iași au organizat, tot în această zi, evenimente asemănătoare.

Evenimentul a început cu un moment muzical, format trei piese: “Gabriel’s Oboe” de Ennio Morricone; “Schindler’s List” de John Williams; "Chornobryvtsi" – “Craiță” - Cântec popular ucrainean, care este și unul dintre simbolurile naționale ucrainene oferit de Cvartet de coarde: vioara 1, Teodorian Popa, vioara 2, Cristian Stanciu, Viola Vasile Vulturar și violoncel, Bogdan Cocora.

Seara a continuat cu momentul de rugăciune la intenţia victimelor războiului şi a refugiaţilor, o rugăciune pentru pace, celebrată de PSS László Böcskei și Părintele vicar general, Mihai Vătămănelu; și rostirea rugăciunii Tatăl nostru în limba română, maghiară şi ucraineană!

Din Țara Sfântă, pe ZOOM, PSS Virgil Bercea a transmis un cuvânt de îmbărbătare și binecuvântarea sa.

Au fost prezentate în continuare trei materiale video: mărturia președintelui Caritas Ucraina, Tetiana Stawnychny; mărturia Nataliei, din Kramatorsk, regiunea Donetsk, Ucraina; o parte din activitatea Caritas în România, cu refugiații.

Au urmat mesajele celor invitați:

Bună ziua și bine ați venit la acest moment de comemorare și rugăciune. Mă numesc Thomas Hackl și sunt director de program pentru asistența umanitară la Confederația Caritas România.

Îmi amintesc foarte bine de ziua de 24 februarie 2022. În această perioadă am lucrat împreună cu o colegă de la Caritas din Statele Unite și am discutat măsurile de pregătire pentru ceea ce încă speram că nu se va întâmpla. În 24 februarie războiul a devenit realitate.

Am plecat atunci din Satu Mare în Sighetu Marmației, unde au sosit primii refugiați. Speriați de situația din care au plecat, speriați și de necunoscutul în care au ajuns.

Imaginile de atunci s-au repetat și în următoarele zile, nu numai la punctele de trecere a frontierei, dar și în centrele de cazare pe care, între timp, am reușit să le deschidem. Ne-am mobilizat repede, ca și mulți alții și am oferit căldură, mâncare, un loc de dormit și grija pentru cei care au fugit din calea războiului.

Am simțit atunci o solidaritate imensă. Se pare că toată societatea s-a mobilizat, cum au făcut și colegii noștri de la organizațiile Caritas, din parohii și din mănăstiri. Dar nu ne-am așteptat că va fi nevoie de această solidaritate și peste un an de zile. Dar agresiunea împotriva țării vecine continuă, cum continuă și agresiunea împotriva populației civile, împotriva bărbaților, femeilor și copiilor.

Noi, în Caritas, ne-am continuat munca noastră: am deschis centre de servicii sociale, în care oferim refugiaților din Ucraina sprijin material, dar și consiliere juridică, socială și psihologică; am deschis cursuri de limba română pentru a le facilita integrarea în comunitățile locale unde trăiesc; am început să organizăm programe educaționale pentru copiii din Ucraina – pentru că de ei va depinde cândva viitorul țării lor.

La fel ca și noi în Caritas România au lucrat și colegii noștri din multe alte țări – din Moldova, din Polonia, din Slovacia sau din Ungaria. Dar munca cea mai dificilă o au colegii de la Caritas din Ucraina. Muncesc în condiții de război, de multe ori din adăposturi și afectați de frecvente întreruperi de curent, de alimentare cu apă și de încălzire. Ajutorul lor a ajuns deja la 3 milioane de persoane.

Am fost și suntem – prin rețeaua Caritas Internaționalis – în contact permanent cu colegii noștri de la Caritas Ucraina și Caritas SPES. Atunci când situația în Ucraina de devenit și mai dificilă din cauza atacurilor asupra infrastructurii energetice, Caritas România a trimis 12 generatoare de curent la centre Caritas din Ucraina. Și acesta este un semn important de solidaritate. Generatoarele au fost finanțate exclusiv din donații din comunitățile catolice din România.

Ce înseamnă acest moment – un an de la începutul agresiunii împotriva Ucrainei – pentru noi în Caritas? În primul rând o misiune și o provocare. Chiar dacă modul în care sprijinim pe cei care au fugit din calea războiului se schimbă și apar alte nevoi și alte soluții – noi vom fi alături de cei care căută siguranța pentru ei și copiii lor, așa cum Caritas a fost și este în continuare alături de mii de persoane vulnerabile din România. (Thomas Hackl director Program Național pentru Situații de Urgență la Confederația Caritas România)

Preasfinția voastră,
Onorați invitați,

Dragi frați și surori,

Astăzi ne adunăm împreună într-un spirit de comuniune, rugăciune și compasiune pentru victimele războiului din Ucraina. Este o situație tragică, care a dus la pierderi de vieți omenești, suferințe și distrugeri imense într-o regiune care a fost afectată de conflicte continue timp de un an de zile.

În fața acestor evenimente devastatoare, trebuie să ne aducem aminte că suntem chemați să promovăm dreptatea și pacea, două valori fundamentale ale credinței noastre. Dreptatea este esențială pentru a restabili ordinea și pentru a aduce vindecare pentru cei care au fost răniți. În același timp, pacea este crucială pentru a pune capăt violenței și pentru a restabili armonia între oameni.

Ca și creștini suntem chemați să trăim dreptatea superioară „Dacă dreptatea voastră nu o depășește pe cea a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în Împărăția lui Dumnezeu”, spune Isus. Dreptatea superioară este cea a Fiului lui Dumnezeu: nu este dreptatea cum o înțelegem noi, ci este dreptatea iubirii, a Celui care fiind Fiu, primește totul de la Tatăl și-l dăruiește fraților.

În acest context, biserica trebuie să fie o voce care promovează reconcilierea și iubirea față de aproapele. Este important să ne rugăm pentru pace și să sprijinim toate eforturile care sunt făcute pentru a ajuta victimele războiului din Ucraina.

În plus, trebuie să fim conștienți de datoria noastră de a-i ajuta pe cei care sunt în nevoie și să fim gata să le oferim ajutorul nostru în orice mod posibil.

Organizațiile Caritas ale bisericii din Diecezele noastre de Oradea sunt implicate în acest sens foarte mult la nivel local și nu numai.

Sfântul Părinte Papa Francisc continuă să facă nenumărate apeluri la pace și dreptate pentru victimele războiului din Ucraina. Acesta a subliniat importanța dialogului și a negocierilor pentru a ajunge la o soluție politică la conflict și a făcut apel la comunitatea internațională să ofere ajutor umanitar celor afectați de război. Papa Francisc nu a încetat să promoveze pacea și dreptatea socială în Ucraina, făcând apel la liderii mondiali să acționeze împreună pentru a preveni conflictele și pentru a ajuta la reconstruirea comunităților afectate de războaie și violențe.

Să ne aducem aminte că nu suntem singuri în această încercare. Dumnezeu este alături de noi și ne îndeamnă să luptăm pentru dreptate și pace. Să ne rugăm pentru cei care sunt afectați de război și să ne implicăm activ în sprijinirea lor! Împreună, putem să aducem speranța și vindecarea într-o lume care este plină de suferință și durere.

Să fim astfel oameni de pace și de iubire, un exemplu pentru toți cei din jurul nostru, pentru a fi lumina și speranța în mijlocul întunericului! În numele lui Isus Cristos, care a adus pacea și iubirea în lumea noastră.

(Pr. Mihai Vătămănelu, vicar general)

"Dacă nu poți să hrănești 100 de oameni, atunci hrănește unul singur. Nu toți putem face lucruri mărețe. Dar toți putem face lucruri mărunte, cu mare dragoste. Eu pot face lucruri pe care tu nu le poți face. Iar tu poți face lucruri pe care eu nu le pot face. Dar împreună putem face lucruri minunate. Iar dacă vă simțiți copleșiți de gândul că ceea ce faceți este doar o picătură într-un ocean, nu uitați că oceanul ar fi mai puțin din cauza acelei picături lipsă!"

Ei bine, aflați, dragii mei, că nici un cuvânt din cele rostite de mine înainte nu-mi aparține, ci ele aparțin pe de-a-ntregul Maicii Tereza. Cea care și-a dedicat viața slujirii lui Dumnezeu întru dragostea semenilor. Cea care în nenumăratele ei îndemnuri, spunea atât de aplicat: "Preferă să faci greșeli în bunătate decât să faci minuni în răutate!"

Ca atare, voi încheia, spunându-vă apăsat: "Să răspândiți dragoste oriunde veți merge! Și nimeni să nu vină la voi fără să plece mai fericit! Amin."

(Antonia Nica, viceprimar)

Am venit astăzi aici să ne rugăm împreună bunului Dumnezeu pentru încheierea acestui război, pentru alinarea suferinței acestor oameni, o suferință pe care o îndură pe nedrept, iată, de un an de zile.

Cifrele, atât pe partea de pierderi pe care le-ați putut urmări, sunt impresionante. Dar aș dori să aduc un ton optimist, uitându-mă la cifrele din dreapta, enunțate și de către antevorbitorii mei, cu privire la ajutorul adus de către comunitatea noastră: a orădenilor, bihorenilor, a românilor și a altor țări enunțate și neenunțate aici, pentru alinarea suferinței acestor oameni.

Dacă acest om, al cărui nume nu îl voi rosti, a început un război nedrept, fără a avea un orizont, o speranță că acest război se va sfârși, a reușit ceva pozitiv, a reușit să ne unească. Am asistat ieri, în cadrul ședinței festive COJES, împreună cu doamna viceprimar și cu colegii din comisie și cu reprezentanți ai asociațiilor și fundațiilor care au contribuit la primirea și îngrijirea refugiaților, la dovada că Municipiul Oradea, cetățenii acestui oraș, acestui județ și acestei țări sunt un model de urmat. Am știut să ne mobilizăm, am știut să primim și, să dăm mai departe. Părintele Olimpiu spunea ieri că suntem într-o nouă etapă, din păcate. Trebuie să gândim pe termen mediu și lung, trebuie să contribuim să facem tot posibilul pentru a integra acești refugiați care suferă în comunitatea noastră.

Eu cred că Oradea, istoric vorbind, este un bun exemplu de conviețuire și cred că din nou, în ultimul an, am dat dovadă de acest lucru.

Vă mulțumesc pentru tot ceea ce faceți pentru acești oameni și, în numele instituției pe care o reprezint, vă asigur de tot sprijinul nostru, atât instituțional cât și moral. Dumnezeu să fie cu noi!

(Emilian Pavel, subprefect)

Înainte de a cere binecuvântarea lui Dumnezeu, aș dori să mai împărtășesc câteva gânduri. Exact acum două zile, am avut o întâlnire cu doi colegi, preoți greco-catolici din zonele de război, care conduc una din sucursalele Caritas: Caritas "Sfântul Panteleon", în partea de Vest a Ucrainei. Am urmărit cu emoție ceea ce au relatat ei în cuvinte vii despre proiectele pe care, cu ajutorul nostru și a multor binefăcători, le derulează, pentru a ajuta populația care a rămas acolo și trăiește sub presiunea războiului, presiunea permanentă a războiului. Noi nici nu știm ce înseamnă a trăi sub această presiune, nici nu ne închipuim cum este. Și am putut afla că există tot felul de programe la inițiativa lor.

Cu ajutorul binefăcătorilor și al nostru fiind realizate. De exemplu, proiectul unui venit minimal, proiectul pentru mămici, proiectul pentru copiii în școli, proiectul "Lumină", proiectul "Căldură".

Am amintit acestea pentru că toate acestea, într-un fel, sunt realizate și cu contribuția noastră, a celor de aici, din Oradea, pentru că și din comunitățile noastre, din parohiile noastre avem voluntari care, regulat, pornesc la drum și duc cele necesare acestor comunități pentru a fi apoi duse, mai departe ajungându-se până la zonele cele mai afectate, unde există localități și orașe aproape rase de pe fața pământului.

Amintesc toate acestea și, în același timp, cred că și în numele Preasfințitului Virgil și a tuturor, vreau să mulțumesc celor care au dat dovadă în acest timp și nu au obosit să dea dovadă de solidaritate și de iubire creștinească. Sunt multe persoane fizice, multe alte asociații, ONG-uri, biserici, mănăstiri, comunități care, în organizarea structurilor noastre, ale Caritas, au reușit să ajute foarte mult și la timp și acolo unde este nevoie.

Să nu obosim! Mai este nevoie de noi! Mai este de nevoie de solidaritatea și iubirea noastră care trebuie să ajungă la ei: la cei afectați de război!

Apoi, tot acești preoți au adus și ei niște filmulețe și am putut cunoaște multe istorii frânte ale oamenilor. Familii destrămate, oameni rămași singuri, oameni rămași fără un sprijin minim necesar.

Da, este o situație foarte complicată pentru noi, pentru că vorbim despre un război, crunt, nedrept. Nu se poate nicicum justifica. Vorbim despre apărare, vorbim despre tot felul de mijloace care să ducă la un rezultat, un deznodământ. Dar cred că trebuie să ne rugăm și pentru ca să fie și să vină conducători inspirați, care să caute cu sinceritate și arsenalul păcii. E importantă apărarea, dar trebuie să fie motivată de dorința păcii.

Spunea una dintre persoanele afectate, în acel filmuleț despre care eu vorbesc: "Nu plecăm din casele noastre, dar vrem un singur lucru: să trăim în pace!" Pacea nu este un favor, pacea este un drept și asta ar trebui să se înțeleagă și la Moscova și-n alte orașe și în toată lumea. Și trebuie să trăim și noi această convingere cu toată responsabilitatea.

Vedeți, peste două zile aici, într-o biserică din apropiere, ne vom aminti de victimele deportărilor din timpul celui de-al doilea război mondial. Deportații care au pierit în Siberia. Ce coincidență! Siberia și iarăși aceeași zonă!

Să cerem ajutorul de la bunul Dumnezeu ca să ne lumineze, să ne facă puternici, încrezători, pentru ca să nu renunțăm la această speranță a multora! Care, pentru noi, slavă Domnului, este realitate. Să fie pace în întreaga lume! Să fie pace în Ucraina și în toate țările și zonele de conflict! Fiecare om are dreptul la această pace despre care vorbește și Isus, spunând: "Fericiți cei făcători de pace, pentru că ei se vor numi fiii lui Dumnezeu!" Să fim și noi făcători de pace!

Domnul să fie cu voi! Să vă binecuvânteze și să vă ocrotească pe voi toți Atotputernicul Dumnezeu, Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt!

(PSS László Böcskei, episcopul Diecezei Romano Catolice de Oradea)

”Astăzi este o aniversare tristă, pentru că bilanțul morților, al răniților, al refugiaților și al persoanelor strămutate, al distrugerilor, al pagubelor economice și sociale vorbește de la sine. Poate Domnul să ierte atâtea crime și atâta violență? El este Dumnezeul păcii. Să rămânem aproape de poporul ucrainean chinuit, care continuă să sufere" – a spus Papa Francisc în Audiența de miercuri, 22 februarie a.c.

Tocmai de aceea, noi, creștinii, nu putem rămâne pe marginea unei situații atât de sfâșietoare, pentru atât de mulți oameni, precum este războiul. În această seară ne alăturăm apelului Papei Francisc de a ne ruga pentru pace în Ucraina, neuitând însă de nenumăratele războaie din alte părți ale lumii.

Mulțumim părintelui Ovidiu Duma pentru că ne-a pus la dispoziție Catedrala ”Sfântul Nicolae”, Primăriei Municipiului Oradea pentru avizul pozitiv în a organiza evenimentul, Confederației Caritas România pentru că a organizat evenimentul principal la Oradea, Inspectoratului de Jandarmi Bihor, mass-mediei care a mediatizat evenimentul și tuturor celor care au ales să ne rugăm împreună pentru pace și dreptate pentru victimele războiului din Ucraina!

Pr. Olimpiu TODOREAN