Rugăciunea, dialog cu Dumnezeu
1 decembrie 2024
Propunerea noastră este aceea de a se spune rugăciunea înainte de prânz sau înainte de cină, atunci când toţi membrii familiei sunt împreună. Adunaţi în jurul mesei, se aprinde o lumânare, în timpul unei săptămâni se aprinde aceeaşi lumânare; acesta este gestul care spune că a început rugăciunea: lumina indică o prezenţă invizibilă, dar reală, oaspetele atât aşteptat de noi, Isus, care este mereu prezent atunci când doi sau trei sunt adunaţi în numele lui.
Lumânarea aprinsă va fi pusă în mijlocul mesei în aşa fel încât toţi să o poată vedea cum arde şi, împreună, vor face semnul crucii, se va citi textul biblic şi meditaţia care urmează (reflecţia), rugăciunea „Tatăl nostru” şi încheierea.
Duminică, 1 decembrie 2024
În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Spiritului Sfânt. Amin.
Text biblic:
Din Evanghelia lui Luca: „Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor. Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina. Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă multă. Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie. Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vine peste voi fără de veste, Ca o cursă; căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ. Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului.”
(21, 25-28.34-36)
Reflectăm:
În acest pasaj, Isus ne invită să nu ne coborâm privirea în fața dificultăților. Lumea pare adesea plină de haos, cu semne șocante peste tot în jur. Dar chiar acolo, în mijlocul zgomotului, Domnul ne cere să ne ridicăm capetele. Este o chemare la speranță, pentru că izbăvirea noastră este aproape. Orice furtună are un sfârșit, iar în inima acestei furtuni se află promisiunea că Fiul Omului va veni să ne salveze.
Papa Francisc ne amintește: „Speranța îndrăzneață, știe să privească dincolo de confortul personal, de micile securități compensatorii care îngustează orizontul, pentru a se deschide spre marile idealuri care fac viața mai frumoasă demnă” („Fratteli tutti”, 55). Timpul Postului este oportunitatea de a ne elibera de ceea ce ne apasă: grijile zilnice, anxietatea viitorului, gândurile distrate. A veghea înseamnă a fi prezent, a trăi conștient fiecare clipă, a ne ruga, a avea încredere că și Dumnezeu ne conduce spre lumina viitoare.
Tatăl nostru...
Maria, Mama Speranței, însoțește-ne primii pași în acest timp de așteptare. Ajută-ne să veghem cu credință, să privim spre viitor cu încredere și să rămânem mereu pregătiți să îl primim pe Fiul tău, Isus, atunci când va veni. Amin.
Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Spiritul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie. Amin.
(Material preluat și prelucrat de pe www.sanpietromodugno.wordpress.com
Vezi alte noutăți
Raportul Anual reprezintă o radiografie a activităților pe care Asociația Caritas Eparhial Oradea le-a desfășurat în anul 2025, sub motoul: „Iubirea care devine faptă”
În cursul zilei de azi, 31 mai a.c., copiii de la Centrul de tip after-school „Sfântul Martin” din Ioaniș, aparținând Asociației Caritas Eparhial Oradea, au avut parte de o experiență de neuitat în Oradea
Iată căci s-a mai scurs o lună din calendar, luna MAI, care ne motivează prin însăși denumirea ei să fim MAI buni, MAI iubitori, MAI aproape de cel necăjit, sărman și bolnav.