În numele Tatălui şi al Fiului, şi al Spiritului Sfânt. Amin.

Din Evanghelia lui Marcu: „Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, precum este scris în proorocia lui Isaia: “Iată, Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”. Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică. Şi propovăduia, zicând: Vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Spiritul Sfânt.” (I, 1-8)

„Mângâiaţi, mângâiaţi poporul meu”

Glasul Tatălui îndeamnă profetul ca să ducă poporului său speranţa nouă a mântuirii. Iubirea către Dumnezeu se exprimă prin tandreţe, prin compasiune şi voinţa de a milui pe toţi fiii Lui. Să ascultă inima noastră: să mărturisim sărăcia şi să confirmăm credinţa noastră. Vino, Doamne, şi fă un cer şi un pământ nou! Vino, Doamne, şi înflăcărează viaţa noastră.

Tatăl nostru...

Mâinile mele, gata să rănească, înaintea Ta eu le deschid, pentru ca să redevină capabile să mângâie. Mâinile mele, închise ca un pumn de violent, înaintea Ta eu le deschid, pune în ele tandreţea Ta. Mâinile mele, înaintea Ta, o, Doamne, eu le deschid: aştept iertarea Ta. (C. Singer)

Iertarea trebuie să fie actul de iubire care mă împinge să-i accept pe cei de lângă mine.

Nădejdea noastră este Tatăl, scăparea noastră este Fiul, acoperământul nostru este Spiritul Sfânt, Treime Sfântă, mărire Ţie. Amin.