Zilele acestei Sărbători ne-au adus nouă, celor care am rămas aproape de beneficiarii noștri, bucuria unor feedback-uri mai mult decât emoționante; dacă vineri ne-am zâmbit (unii pe sub masca de protecție, iar alții fără), ieri și azi ne-am regăsit, respectându-ne programul și angajamentul. Însă am avut parte, în aceste zile, de anumite mesaje care ne-au depășit așteptările pe care poate, în sinea noastră, nici nu le-am gândit: gesturi simple, cuvinte simple și sărace (precum le e și mediul în care trăiesc ei), dar care au arătat, involuntar, multă emoție și recunoștință pentru faptul că suntem aici, pentru ei. De la tradiționalul “Cristos a Înviat!” scris în miez de noapte și până la “Ne e dor de tine!”, “Să îți crească mari copiii și să-ți fie sănătoși!”, sau “Cum ți-o mers Paștele?”, de la mulțumirile pentru hrană și până la complimentele care ne fac, pe alocuri, să ne simțim copleșiți: “Ești o binecuvântare pentru noi, nu știm cum să îți mulțumim, iartă-ne dacă îți greșim cu una alta!”, “Mulțumim ție și Caritas-ului pentru că ne aveți în grija voastră!”, “Nu uita de mine când revii la lucru, eu vă aștept în fiecare zi!”, fiecare dintre ei ne-au arătat, cât le este cu putință, că orice ajutor contează atâta timp cât ajunge acolo unde este nevoie în momentul în care este nevoie.

Și dacă nu demult mă loveam de reproșuri și de atitudini mai mult decât ostile, de respingere efectivă a oricărei forme de dialog, în zilele acestea au dovedit că, din punct de vedere afectiv, relațiile dintre noi sunt reciproce. În tot greul lor, au găsit timp și energie să ne transmită vorbe calde, au găsit în ei înșiși gânduri bune pe care să ni le comunice prin ce mijloace au avut la îndemână. O doamnă ne-a oferit câte o iconiță cu Învierea Mântuitorului, “special păstrate, de ceva timp” pentru noi...

Și ce altă bucurie m-ar putea revigora la final de zi, dacă nu aceea de a mi se confirma că orice pas făcut spre ei este apreciat, că orice pași făcuți împreună produc efecte mai ales din punct de vedere personal, pentru fiecare în parte? Cât de frumos renasc unii dintre ei, cât de frumos se redescoperă și cât de frumoși redevin atunci când au speranță în suflet și zâmbete senine pe chip!