Pentru toată violența consumată asupra Ei,
pentru toate umilințele pe care le-a suferit,
pentru trupul ei pe care l-ați exploatat,
pentru inteligența Ei pe care ați călcat-o în picioare,
pentru ignoranța în care ați lăsat-o,
pentru libertatea pe care i-ați refuzat-o,
pentru gura pe care i-ați închis-o,
pentru aripile pe care i le-ați tăiat,
pentru toate acestea:
stați în picioare, Domnilor, în fața unei Femei!

Și asta nu este de ajuns, plecați-vă de fiecare dată când se uită la sufletul vostru,
pentru că Ea poate vedea,
pentru că Ea știe să îl facă să cânte.

Ridicați-vă, domnilor, de fiecare dată când vă mângâie mâna,
de fiecare dată când vă șterge lacrimile ca și cum ați fi copiii ei,
și când vă așteaptă, chiar dacă Ea ar vrea să fugă.

În picioare, mereu în picioare, Domnii mei,
când intră în cameră și se simte dragostea
și când vă ascunde durerea și singurătatea
și nevoia teribilă de a fi iubită.

Nu încerca să întinzi mâna pentru a o ajuta
când Ea se prăbușește sub greutatea lumii.
Nu are nevoie de compasiunea ta.
Are nevoie să stai, pe podea, lângă Ea
și să aștepți ca inima să i se calmeze, ca frica să îi dispară,
ca lumea să se miște pașnic.

Și va fi mereu Ea cea care se va ridica prima
să vă dea o mână să vă ridice
ca să vă puteți apropia de cer,
în acel cer înalt unde trăiește sufletul Ei
şi de unde, Domnilor, nu o veţi smulge niciodată.

În picioare, Domnilor, în fața unei Femei!

Rânduri, atribuite în mod eronat lui William Shakespeare, sunt preluate din Quijote (bazat pe opera lui Cervantes) de William Jean Bertozzo. www.montesantangelo.it